Reacția păsărilor la ploaia torențială

„Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”

Cînd norii grei pe cer apar

și furtuna s-a-ntețit,

aleargă în brațul lui Isus

și stai acolo liniștit,

pînă ce furtuna grea

încet, încet s-a potolit.

Cînd se abate o furtună însoțită de ploaie torențială, păsările reacționează fiecare în mod diferit, după rînduiala speciei lor.

Astfel, barza stă liniștită ântr-un picior, indiferentă la ceea ce se întîmplă.

Rața devine mai vioaie și aleargă prin ploaie căutînd cu ciocul după hrană, sub apa ce curge în șanțuri și prin locurile băltite.

Puișorii de găină fug cît pot de iute să se adăpostească sub aripile mamei lor. Cei care întîrzie să ajungă la adăpost, riscă să fie grav afectați de loviturile stropilor mari și reci ale ploii.

Ciorile, care înainte de a începe furtuna zburau prin văzduh vestind prin croncănirea lor dezlănțuirea furtunii, acum stau ascunse sub ramurile copacilor și privesc cu teamă, dar măcăleandru cîntă cu bucurie cîntarea de laudă Stăpînului lumii.

Așa sunt și oamenii! cînd vin timpuri grele peste ei, unii stau nepăsători ca barza, la tot ce se întîmplă, alții, vrînd să uite de greutăți, se agită să caute alte preocupări, la fel ca rața, care să-i facă să uite de greutăți. Alții se ascund în ei ca ciorile sub ramuri și privesc cu teamă. Mulți pier ca puișorii, care nu s-au grăbit să se adăpostească sub aripile mamei lor, iar alții, știindu-se protejați de orice rău sub aripile dragostei lui Isus, se bucură și căntă laudă Domnului. „

 

Sursa: Din cartea de aur a naturii. Autor: Moise Șipa

 

Cu adevărat, cît de multe lucruri avem de învățat atunci cînd privim la minunata natură creată de Dumnezeu!

Ce ai face dacă vei avea zilnic 86400 $ ?…

Cu mult timp în urmă citisem o situație foarte interesantă, care mi s-a întipărit bine, poate fiindcă luasem o lecție, poate pentru că este un adevăr real, cine știe, poate te regăsești undeva, dragă cititorule:

Imaginează-ți că ești pus în următoarea situație: printr-un concurs oarecare de împărejurări, ai cîștigat dreptul ca o bancă să-ți verse în cont în fiecare dimineață 86 400 $. Trebuie să respecți două reguli: ceea ce nu ai cheltuit într-o zi nu se adaugă la ziua următoare, ci se pierde și a doua regulă este că banca oricînd poate să se retragă fără nici un preaviz. CE AI FACE CU ACEȘTI BANI? gîndește un pic, apoi citește mai departe… Această bancă este timpul .. în fiecare dimineață primești 86400 secunde, pe care nu poți să le pui deoparte, odată trecută ziua ele sunt definitiv pierdute… De aceea încearcă să le folosești cît mai corect viața și ține minte că secundele nu se întorc înapoi, ba chiar în orice moment poți nici să nu le ai…

Ce faci tu cu timpul tău? cui îl dedici? într-o goană zilnică după bogăție, care astăzi este și mîine nu-i? ori într-o goană de a avea cît mai mult, goană după materialism… care nu îl poți lua cu tine atunci cînd nu vei avea avea cele 86400 secunde zilnice… te-ai gîndit vreodată care este sensul vieții tale și pentru ce ți-a fost ea dată? Nu, nu e o rutină a unui ciclu al vieții, ci tu ai un rol pe acest pămînt, unul major, ce faci tu cu viața ta și cui îți este ea dedicată ca atunci cînd te vei gîndi că secundele într-o zi îți vor fi oprite să nu-ți fie frică de aceasta, dar să fi umplut de fericire. Cum este posibil acest lucru? știind că tu ești important pentru Dumnezeu și atunci cînd tinzi să te îmbogățești zilnic față de El viața ta capătă sens… Cum poți face acest lucru? mai întîi de toate oferindu-I Lui viața ta, cerîndu-I iertare pentru tot ce ai făcut pînă acum și încheind cu El un legămînt, legămîntul de a asculta de El și de a face voia Lui pe acest pămînt… apoi căutînd să comunici cu El zilnic prin rugăciuni și studirea Sfintelor Scripturi, căutînd să te alături altora care au făcut același pas, căci aceasta te va ține tare pe calea ce ai ales-o

Ar părea pentru unii straniu… dar ia aminte… în mîina Lui este viața ta și dacă urmezi aceste îndemnuri secundele tale aici pe pămînt vor fi oprite într-o zi, dar vor continua veșnic în Împărăția lui Dumnezeu unde vei fi plin de bucurie și pace, acolo îți vei găsi adevărata împlinire…

Alegerea îți aparține…

Care este atitudinea mea în ceea ce fac?

Fiecare dintre noi are în această viaţă anumite responsabilităţi, anumite lucrări,… De ochii cui facem noi ceea ce facem? Pentru a fi lăudaţi de cineva, pentru a ne făli sau facem ca pentru Domnul, cu toată dedicarea şi responsabilitatea înţelegînd că mai întîi de toate vom da socoteală Lui.

Citisem recent o istorioară care a şi generat întrebarea respectivă. Iată acea istorioară din broşură:

„Un tîmplar ajuns la vîrsta a treia, dorea să se pensioneze. Îi aduse asta la cunoştinţă, patronului său, care era proprietarul unei firme de construcţii. Patronului îi păru tare rău că unul dintre cei maibuni angajaţi ai lui, se  hotărîse să-l părăsească, şi îl rugă să-şi mai amîne puţin decizia şi ca o ultimă favoare să mai construiască o ultimă casă. Tîmplarul a fost de acord, dar se vedea cu uşurinţă că inima şi mintea era de altă părere. Îşi pierduse entuziasmul şi dăruirea cu care lucrase pînă atunci, iar casa o demonstră din plin, prin calitatea foarte slabă a lucrării, făcută în mare parte de mîntuială şi în mare grabă. Era un mod tare neplăcut şi ruşinos de a-şi termina cariera.

Cînd casa fusese terminată, tîmplarul îl chemă pe patronul său, să îi arate casa, şi să-i predea acestuia cheile casei. Însă patronul, emoţionat, îi spuse că această casă i-o dăruieşte lui drept cadou de pensionare.”

De asemenea este adevărat şi faptul în confomitate cu atitudinea noastră va fi răsplata noastră de la Dumnezeu. Atunci cînd ne implicăm cu toată dedicarea şi seriozitatea în ceea ce ne-a chemat Dumnezeu, atunci sunt şi roade şi răsplate frumoase de la Domnul. De aceea, „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23) Prin aceasta va fi slăvit Numele Său şi vorbit de bine.

Să ne ajute Dumnezeu sa facem astfel!

Pescăruşii salvatori

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

  „Într-una din cărţile de istorie ale Statului Utah din America se povesteşte, că după ce convoiul de colonişti veniţi din Estul Americii de Nord a ajuns în Vestul sălbatic şi s-a stabilit pe teritoriul actual al Statului Utah, oamenii s-au apucat să-şi construiască case şi să cultive pămîntul. Primăvara au semănat cereale, au sădit legume şi au plantat pomi fructiferi. Vremea a fost favorabilă, iar speranţele lor că vor obţine recolte bogate au fost mari. Hrana pe care au adus-o cu ei era pe sfîrşite, iar posibilităţile de cumpărare din alte părţi erau minime, deoarece erau izolaţi de alte colonii, fiind la o distanţă de 800 mile de California şi de 1200 mile de aşezările din est, de unde ar fi putut procura alimente. Singura lor speranţă că nu vor muri de foame era recolta viitoare. Dar s-a întîmplat ca, în a doua jumătate a lunii mai, cînd culturile erau în plină dezvoltare, să  apară ca din senin, dinspre munte un nor uriaş de lăcuste prădalnice, cum sunt lăcustele de la Marea Moartă care, aşezîndu-se pe culturi, au ănceput să distrugă totul, lăsînd în urmă terenul gol ca pîrjolit de foc. Oamenii s-au cutremurat de spaimă, crezînd că pedeapsa lui Dumnezeu a dat peste ei şi au început să se roage şi să lupte împotriva lor cu toate mijloacele existente. La început toată strădania lor părea zadarnică, deoarece lăcustele în loc să se împuţineze se înmulţeau.

Văzînd că speranţele se năruie sub ochii lor, nu ştiau ce să mai creadă. Dar cum se uitau în sus implorînd ajutor, deodată au observat pe cer un stol uriaş de pescăruşi albi, venind în zbor dinspre Lacul Mare sărat peste ei. La început s-au speriat, crezînd că vine asupra lor o altă calamitate trimisă de Dumnezeu ca să-i pedepsească pentru păcatele lor, dar cînd au văzut cu cîtă verocitate se năpustesc păsările asupra lăcustelor ca să le nimicească şi să le distrugă, inimile lor au tresăltat de bucurie.

Nimicirea dăunătorilor a fost aproape totală! De frică lăcustele care au scăpat cu viaţă au zburatspre lac ori spre rîu, dar milione dintre ele au fost ditruse. Spre seară bravii pescăruşi s-au întors la locurile lor de odihnă, dar în zilele următoare, cum răsărea soarele erau prezenţi la datorie, ca să urmărească şi ultimele insecte care au mai apărut din  ouăle depuse. În final, valul ameninţător a trecut! Calamitatea a apărut de sus, dar şi izbăvirea a venit de sus.

Cînd Dumnezeu îngăduie să treacă peste oameni o calamitate, le tirmite şi izbăvirea!”

Sursa: Moise Şpa „Din cartea de aur a naturii”. Micul Samaritean

Oare legea cu privire la asigurarea egalităţii a fost primordiala problemă ce trebuia rezolvată??

25 mai va intra în istorie ca: Zi de doliu, zi neagră, zi ce asigură un viitor nedorit pentru mulţi cetăţeni din Republica Moldova – zi în care a fost votată legea cu privire la egalitatea şanselor. Dar oare aceasta a fost problema strigentă pentru societatea noastră care trebuia soluţionată? Da, pentru cei care încurajează minorităţile sexuale şi care nu văd ce se mai întîmplă în jur şi da pentru cei care doresc cu orice mijloc de a avea uşi deschise în Europa (deşi acest fapt nu e garantat 100 %). Dureros e faptul că acest „orice mijloc” pentru mulţi ar însemna pînă şi punerea în pericol a vieţii copiilor, familiilor, dacă privim la cosecinţele care le are cu siguranţă adoptarea legii respective. (Moldovacrestina.net)

Oare, copiii abandonaţi, pedofilia, violuri, avorturi, starea economică a societăţii, îmbătrînirea populaţiei, etc. , acestea nu sunt oare probleme mai strigente decît acordarea atenţiei minorităţilor sexuale? Probleme despre care nu am auzit în ultimul timp să se încerce să fie soluţionate şi diminuate cel puţin şi pe de altă parte o lege care e numărul unu la ordinea de zi. Unde este lucrul pentru dezvoltarea unei societăţi mai bune? Oare legea respectivă este cea mai potrivită pentru o societate modernă? Dar care e viitorul acestei societăţi?

Întrebări la care nu au căutat răspuns deputaţii ce au votat legea cu privire la egalitate, dar ce se va întîmpla cînd copiii, nepoţii lor vor  fi învăţaţi la grădiniţe sau la şcoală de către persoane care fac parte din minorităţile sexuale? Mai mult decît atît nu s-au gîndit nici un pic la ceea ce e corect în faţa lui Dumnezeu, ţinînd cont de faptul că Dumnezeu nu este indiferent de situaţia prezentă în lume, şi fie că  pedepseşte, dacă nu ascultăm, fie că binecuvîntează, dacă ne supunem Lui, Cuvîntului Lui, şi aceasta se referă la orice persoană!